Dragă cititorule,
Am să încep partea a doua a cărţii « Ţiganii , aurul şi diamantele» cu o mică dedicaţie ţie şi celor dragi din întrega Românie.
Tu ai să plângi
Pentru sufletul meu
Sufletul meu pe care l-am vândut
Şi tu ai să înţelegi ce înseamnă să iubeşti o ţară
Aici printre străini, departe de România mea.
Tu ai să râzi de mine
Eu am să plâng
Supărat, m-am săturat
De străinătatea asta
Şi strig în noapte
După tine draga mea!România mea.
Aşa se vinde sufletul române!
Aşa a fost
Şi aşa va rămâne
Ieri, azi şi mâine
În vecii vecilor
Aşa se vinde sufletul
Ca să se nască lacrimi
Să crească florile cu apă sărată
Venite din lumina ochilor.
Te iubesc !
Multe acţiuni si fapte din această carte s-au petrecut în realitate.
Personajele mele sunt adevărate, exact ca şi oamenii pe care ai vedeţi zilnic pe stradă şi în filmele de acţiune, exact ca şi în viaţa de toate zilele când unii oameni se iubesc şi alţii se fac că nu se cunosc.
De aceea am decis să nu scriu numele adevărat al unor personaje, indiferent cine sunt aceste personaje misterioase,ca sunt ţigani, români, bulgari, sârbi, unguri, francezi sau alte naţionalităţi.
Mai scriu aici despre oameni buni şi răi, despre oameni care ne influenţează viaţa, despre oameni disperaţi de viaţă care sunt capabili să fure, să înşele, să ucidă şi să se ascundă nevăzuţi. Aceşti oameni indiferent cum sunt ei, ne influenţează viaţa şi ne-o determină, iar noi oamenii de rând ne închipuim că aşa a fost lăsat de la Dumnezeu.
Şi pornesc eu de la o premiză că din generaţie în generaţie au existat regi, viceregi, guvernatori şi preşedinţi, ţigani conduşi de bulibaşa, şi alte minorităţi care luptă pentru supravieţuire.
Aşa se nasc întâmplări şi istorii, aşa se naşte aventura, printre oameni care n-au stare şi n-au linişte decât atunci când vine timpul acela, care prin excelenţă, pare un timp mort. Exact ca şi timpul acela petrecut de zeci de mii de ţigani şi evrei în Transnistria ; unde bunicii şi mama mea au fost trimişi pentru exterminare, acolo exista doar timpul mort al vieţii, unde nimeni nu calcula secundele şi minutele, zilele şi anii, timpul care se scurge ca nisipul în clepsidră. In Transnistria la Bug, pe malul unei ape, au dat ordin să-i extermine pe toţi ,in acel pustiu se murea de foame şi de frig ; cine nu avea ce mânca, murea şi dacă murea ,nu era îngropat, era dat la câini şi la vulturi, trăgeau câinii din ei că şi ei erau flămânzi, iar seara adormeau împreună cu ţiganii ca să se încălzească. Frigul pătrundea până la oase şi dimineaţa erau alţi morţi, alţi morţi care nu mai aveau cum să calculeze timpul acela mort... Timpul care se înalţă din ce în ce mai sus, tot mai sus, ca o pasăre în zbor şi se întoarce din nou pe pământ cu viteza luminii, aducând cu el praful interstelar, furat de ţigani din inima unei stele în formare.
